Escaladarea conflictului din Nagorno-Karabakh pare să se fi transformat într-o confruntare a dronelor și, deocamdată, doar o parte implicată în conflict pare că face uz de ele – armata azeră. Există nenumărate clipuri video cu drone azere, care fie sunt folosite ca mijloc de atac, fie se tranasformă ele însele într-o bombă – acele „drone sinucigașe”. Nici armata armenă nu duce lipsă de drone, dar momentan acestea nu au fost zărite în confruntările recente dintre cele două state.

În conflictele moderne ale zileleor noastre, dronele pot fi folosite atât pentru atac, cât și pentru acțiuni de supraveghere și recunoaștere. În confruntările din Nagorno-Karabakh au fost văzute până în prezent două modele de drone, respectiv cel de producție turcă – Bayraktar TB2 și cel de producție israeliană – IAI Harop, ambele folosite de forțele azere.

Bayraktar TB2 este o dronă tactică cu rază lungă de acțiune, produs de Baykar Makina în cooperare cu Kale Group pentru forțele armate din Turcia. Are o lungime de 6,5 metri, atinge o viteză maximă de 130 de km/h, funcționează pe o rază de 150 de km, poate atinge o altitudine de până la 6.800 de metri, are o autonomie de aproximativ 20 de ore și poate fi folosit cu succes pentru misiuni de recunoaștere și spionaj.

Este dotat cu o unitate opto-electronică, o cameră cu infraroșu și trei sisteme laser. Este controlat de la sol printr-o stație bazată pe platforma mobilă NATO ACE-III, al cărei modul integrează pilotul și consola de exploatare a imaginilor.

Modelul israelian IAI Harop este o dronă de luptă, produsă de Israel Aerospace Industries. Are o lungime de 2,5 metri, rază de acțiune de 1.000 de km, autonomie de circa 6 ore și poate fi încărcat cu focoase cu o sarcină de până la 23 de kg.

Cunoscută și sub numele de „Harpy 2”, drona este una de tip kamikaze – atacă ținta prin prăbușirea și autodistrugerea sa asupra acesteia. Poate căuta, detecta și ataca în mod automat ținta mobile sau statice pe o rază lungă de acțiune. Detectează semnalele puternice transmise de infrastructurile adverse de comunicații, precum radarele sistemelor de rachetă și se prăbușește asupra lor.

Sistemul aerian al Harpy 2 înglobează un dispozitiv de detecție opto-electronic cu infraroșu, ce poate fi folosit atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, un sistem anti-radar și o cameră cu infraroșu cu acoperire 360o.

Cele două modele descrise anterior au fost utilizate până în prezent de armata azeră, conform relatărilor media și a declarațiilor oficiale ale liderilor de la Baku. Forțele armate armene, în schimb, au în dotare, din 2011, drone Krunk de producție proprie.

Krunk 25-2 este o dronă tactică, destinată misiunilor de recunoaștere, cu capabilități de transmitere a datelor în timp real, precum și pentru fotografierea la rezoluții înalte a țintelor.

Drona armenă are o lungime de 3,8 metri, poate atinge o viteză de 150 de km/h, are o autonomie de 5 ore și atinge altitudini de până la 4.500 de metri.

Un alt model de aeronavă fără pilot de producție armenă aflată în dotarea forțelor armate este Baze – dronă din clasa mini. Cântărește numai 5,5 kg, atinge o viteză maximă de 100 km/h, poate zbura până la 3.000 de metri altitudine și operează pe o rază de 30 de km.

Este clar că ne situăm într-o paradigmă globală, nu doar în cazul conflictului azero-armean, în care dronele vor lua treptat locul aeronavelor pilotate de oameni, echipate cu sisteme sofisticate de inteligență artificială de mare precizie, capabile să producă daune mult mai mari decât aeronavele clasice de luptă.

Nu pare că urmează un curs tocmai liniștit al războiului din Nagorno-Karabakh, iar, din experiența de până acum, atacurile cu drone vor juca cu siguranță un rol esențial în desfășurarea ostilităților pe viitor.

Sursă foto: middleeasteye.net

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *