Așa cum arată astăzi situația tranzacțiilor pe piața terenurilor agricole din România, prin prisma achizițiilor masive în acest sector din partea entităților străine, pare că situația a scăpat de sub control și a devenit o adevărată problemă de securitate națională.

Ne aflăm într-o eră în care războaiele moderne (războaiele hibride) nu se mai poartă exclusiv cu mijloace militare, iar componenta economică este una dintre cele mai eficiente și cu cel mai puternic efect asupra adversarului.

Obiectivele războiului hibrid vizează erodarea puterii economice, subminarea legitimității instituțiilor vitale ale statului, acapararea organizațiilor media, încurajarea tensiunilor sociale etc. Procurorul general adjunct pentru securitate națională al SUA, John Demers, explică faptul că erodarea puterii economice a unui stat este cel mai important element al războiului hibird, în special datorită faptului că odată afectată economia unui stat este nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a reclădi ceea ce a fost erodat sau distrus.

Și știm cu toții cât de puternică era cu ceva timp în urmă agricultura României și cât de mult contribuia aceasta la dezvoltarea economică a țării, mai ales prin exporturile în întreaga lume.

Aducem acest fenomen în discuție și datorită faptului că mai multe țări vest europene au conștientizat implicațiile pe care acest fenomen îl are pentru siguranța și stabilitatea statului și au luat diferite măsuri care limitează achiziția de suprafețe agricole de către străini.

Începuturile vânzărilor masive de terenuri agricole

Cu atât mai mult este o problemă ce poate aduce atingere siguranței naționale cu cât printre cumpărătorii acestor suprafețe ale teritoriului național se numără și personaje ce au conexiuni cu guvernul de la Budapesta, care și-a manifestat în repetate rânduri intențiile revizioniste la adresa țării noastre.

 „Frumoasa poveste” a vânzării suprafețelor agricole ale României către cetățeni străini a început în ianuarie 2014, odată cu așa-numita „liberalizare” a pieței terenurilor agricole din România, care permite străinilor să facă astfel de achiziții fără prea multe bătăi de cap.

În ciuda nenumăratelor dezbateri și modificări ale actelor normative care stabilesc condițiile de vânzare-cumpărare ale terenurilor agricole – cea mai recentă chiar în iunie 2020, și care, spun autoritățile statului, au fost modificate pentru a îngreuna achiziția terenurilor de către cetățeni străini, situația nu este deloc roz pentru România.

40% din terenurile agricole ale țării sunt deținute de străini

La nivelul anilor 2015-2016, 40% din suprafața arabilă a țării era deținută de cetățeni si companii, fonduri de investiții străine, cumpărată la prețuri mult mai mici decât în țările vecine, la cele mai mici prețuri din UE. S-a ajuns ca studiile institutelor internaționale realizate la cererea Comisiei Eurpene să atragă atenția asupra lucrurilor pe care guvernele României se fac că nu le observa: acapararea terenurilor agricole distruge comunitățile rurale, favorizează extiderea cu efecte dăunătoare a monoculturilor și sporește numărul de someri.

Primii zece investitori străini în suprafeţele agricole din România deţin circa 180.000 de hectare, potrivit calculelor Financial Intelligence şi a bazei de date APIA, în funcție de suprafața solicitată la plată în 2018, în condiţiile în care suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422.000 hectare în 2018, confom Ministerului Agriculturii.

Se pare că mai sunt şi alţi investitori străini care au cumpărat mari suprafeţe de teren agricol în România, însă nu s-au înregistrat la APIA pentru a primi  subvenţii, mai arată Financial Intelligence.

Episodul „investițiilor maghiare”

Tot la începutul anului 2014, la scurt după legea care reglementa vânzarea terenurilor agricole, statul maghiar anunța că pregătește un program prin care sa cumpere terenuri agricole in Ardeal, iar pentru aplicarea lui asteapta normele de aplicare ale noii legi funciare romane.

Atașatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la București la acel moment, Szabo Jozsef, preciza că  există un „program în acest sens, al cărui element esențial este că în situația în care cineva dorește să-și vândă terenul, atunci poate încheia un contract cu statul maghiar în temeiul căruia va primi o rentă viageră, mai mult terenul va rămâne în proprietatea sa pana la sfarșitul vieții. Desigur, se pune problema ce va face statul maghiar cu un teren care, de exemplu, se află la marginea unui mic sat din Secuime? În acest caz, statul maghiar îl poate oferi unui tânăr care nu are teren, dar ar dori să-l lucreze”.

Vă reamintim un episod relativ recent în care cel mai de succes om de afaceri din Ungaria (și cel mai bogat om din țara sa), Meszaros Lorinc, a cumpărat anul trecut o suprafață de 1.290 de hectare de teren agricol în România, conform presei ungare. Meszaros este cunoscut ca fiind un apropiat al premierului Viktor Orban

Presa din Ungaria anunța în iunie 2019 că firma lui Meszaros Lorinc, Talentis Agro Zrt., a achiziționat integral firma Farmland Development SRL din România, înregistrată la Marghita (județul Bihor), care are în proprietate un total de 1.290 hectare de terenuri agricole. Suprafețele sunt localizate în partea de sud a județului Bihor (în zona comunei Avram Iancu), dar mai cu seamă în partea de nord a județului Arad, în apropierea localităților Zerind, Mişca, Vânători, Socodor, Pilu și Chișineu Criş.

Și asta este doar una dintre achizițiile în domeniul agricol făcută de cetățeni maghiari sau interpuși ai acestora.

Chiar Strategia Națională de Apărare (2020-2024) indică drept tendință majoră cu potențial de afectare și influențare a mediului de securitate „strategiile unor actori statali și non-statali, ce vizează diluarea autorității statului sau a rolului regional al României, respectiv suprimarea sau afectarea suveranității, unității și indivizibilității statului român”.

Credeți că preluarea controlului asupra unor suprafețe mari de teren agricol, parte a teritoriului național, poate afecta autoritatea și suveranitatea statului? Rămâne de văzut.

Unde a greșit statul român?

Un document oficial al Ministerului Agriculturii datând din 2018, indică faptul că statul român nu și-a utilizat dreptul de preempțiune nici măcar pentru un hectar sau o exploatație de câteva hectare, în ciuda faptului că, de-a lungul timpului, lideri politici, atât din opoziție, cât și de la putere, s-au plâns de faptul că cetățeni străini ajung să controleze suprafețele agricole din România.

Mai mult, autoritățile statului nu au nici măcar o evidență clară a întregii suprafețe agricole la nivel național. Numai 42% din totalul terenurilor agricole din România este înregistrată la ANCPI. În baza datelor pe care ANCPI le deține, un procent de sub 1% din terenul agricol intravilan și extravilan ar fi deținut de cetățeni străini sau firme din afara țării.

În aceste condiții ce pretenții putem să avem? Putem doar să sperăm că structurile cu atribuții pe această zonă, în speță SRI și SIE sunt capabile să pună pe masa decidenților documente care să îi trezească pe aceștia din somnul sau dezinteresul profund pe acest subiect.

CSAT și rolul serviciilor

Producătorii agricoli au solicitat în 2016 ca legislaţia privind achiziţia de terenuri arabile de către străini să fie discutată în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pentru „a constata situația de fapt a terenurilor agricole și forestiere din România și a stabili obiectivele propuse în viitor pentru piața funciară din România, exploatațiile și politicile pe care dorim să le promovăm”.

Războaiele hibride, cu tot spectrul în care acestea se manifestă, inclusiv cel economic, reprezintă (cel puțin scriptic) o problemă serioasă și în noua Strategie Națională de Apărare a României (2020-2024). Putem presupune, astfel, că măcar în al 13-lea ceas autoritățile vor conștientiza că problema vânzării terenurilor agricole către entități străine este mult mai serioasă decât pare și are implicații puternice de ordin economic și nu numai.

Atât timp cât Legea privind siguranța națională a României precizează că SRI, SIE și structuri interne ale MApN, MAI și MJ au atribuții în ceea ce privește asigurarea „bunei desfășurări a vieții social-economice”, nu putem decât să sperăm că aceste instituții își fac treaba și pun pe masa decidenților documentele necesare pentru a-i trezi pe aceștia la realitate și a-i face să înțeleagă că este un fenomen cel puțin la fel de pericolus ca cel privind domeniile forestiere și defrișările ilegale – stipulate, de asemenea, ca amenințare la adresa securității naționale.

Sursă foto: zf.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *