Recent, Institutul Affari Internazionali (IAI) și Fondation pour la Recherche Strategique (FRS) au realizat un studiu despre importanța analizării datelor privind Observarea Pământului (EO), devenite un atu strategic pentru Uniunea Europeană. Lucrarea explorează nevoia emergentă a unui spațiu european și digital sigur, capabil să asigure continuitatea și creșterea capacităților spațiale ale UE.

În timp ce programele Agenției Spațiale Europene (ESA) de Observare a Pământului se extind, noul organism pentru industria de apărare şi spaţiu înfiinţat de UE va juca un rol esențial pentru consolidarea acestui cadru. Programul european de Observarea Pământului – Copernicus reprezintă capacitatea UE de proiecție externă, care permite monitorizarea maritimă, terestră, a mediilor atmosferice și a schimbărilor climatice. De asemenea, este un instrument pentru desfășurarea a unor misiuni non-științifice, oferind servicii de gestionare a urgențelor și de securitate. Beneficiile economice furnizate de programul Copernicus au fost estimate la 13,5 miliarde de euro în mai puțin de zece ani. Cu toate acestea, noile tehnologii și capacitățile de gestionare a datelor pot împiedica avantajele pe care le oferă companiilor europene de servicii, deoarece majoritatea datelor furnizate de Copernicus sunt exploatate de către industrii non-europene, capabile să utilizeze aceste beneficii cu ajutorul unor infrastructuri robuste de stocare și analiză a datelor. Datele generate de Copernicus pot fi exploatate pentru creșterea economică și beneficii de securitate, prin intermediul unei infrastructuri tehnologice europene de tip cloud, care să ofere spații de stocare și capacități analitice, dar este necesară o mai bună reglementare a datelor spațiale, care să garanteze integritatea și utilizarea acestora, în special pentru serviciile de securitate.

Din mai multe motive, Programul de Observare a Pământului este un atu extrem de strategic. A fost dezvoltat ca o componentă pentru apărarea nucleară în momentul în care sateliții de observare au permis identificarea potențialelor ținte pentru atacurile nucleare. Pe zona civilă, sateliții optici și sateliții radar au reprezentat o tehnologie cheie în dezvoltarea aplicațiilor pentru prognoza meteorologică, cum ar fi programul Meteosat. Chiar dacă aceste aplicații încă există, Programul de Observare a Pământului a evoluat într-un set întreg de sisteme capabile să ofere o mulțime de date pentru monitorizarea planetei. În ultimele decenii, s-a remarcat o dezvoltare semnificativă a sistemelor EO, prin programe publice. Totodată, deși fondurile publice reprezintă în continuare principala sursă de venit pentru sector, secolul XXI a cunoscut și creșterea actorilor privați, companiile private propunând servicii ce se adresează noilor piețe. Paradigma „noii economii spațiale” rezumă această viziune a eforturilor de încurajare a investițiilor private pentru dezvoltarea tehnologică în domeniul tehnologiilor spațiale. În acest sens, activitatea de monitorizare a planetei a găsit în mod clar noi oportunități de dezvoltare în Statele Unite, cu un interes sporit manifestat de companiile Big Tech sau de companiile IT capabile să exploateze fluxuri de date și care doresc să abordeze noi ecosisteme de tehnologie informațională. Din acest motiv, evoluția rapidă a activităților bazate pe informații pot fi considerate un potențial nou factor de creștere pentru domeniul datelor de observare a Terrei. Cu toate acestea, poziția Europei față de aceste schimbări tinde să fie mai conservatoare, datorită rigidității unui sistem care implică mai multe instituții publice care determină politica spațială: statele membre și agențiile lor naționale, Agenția Spațială Europeană (ESA), Comisia Europeană (CE). Această rigiditate este adesea percepută ca fiind o barieră puternică pentru creștere și inovare, ridicând o serie de preocupări din punct de vedere al eficienței pan-europene în comparație cu SUA. În plus, nivelul de sprijin oferit de industria europeană bazată pe informații poate fi greu comparată cu cea existentă în SUA. Totuși, nu ar trebui să fie subestimată reziliența acestui sistem european fragmentat și capacitatea sa de a menține și dezvolta tehnologia în interiorul diferitelor teritorii și cadre  instituționale. În context european, Programul privind Observarea Pământului a ilustrat această evoluție. Investițiile publice naționale s-au maturizat încă din anii ’70, când a fost lansat programul francez Système Probatoire d’Observation (SPOT), observându-se desfășurarea mai multor programe, atât în ​​domeniul civil, cât și în cel de apărare/ securitate națională, iar aplicațiile EO care furnizează informații de monitorizare teritorială au fost imediat conexate nevoilor de securitate. Acest lucru explică interesul specific al organizațiilor de securitate care beneficiază de date privind Observarea Pământului sau care dezvoltă și gestionează sisteme EO, precum ministerele de apărare din Franța, Italia, Germania și Spania. Mai mult, UE a dezvoltat un program-pilot EO, Copernicus. Această capacitate globală de mediu nu doar oferă o serie de servicii pentru utilizatori, dar ilustrează și voința europeană de a utiliza politici tehnologice pentru atingerea unor obiective politice mai mari. Prin intermediul acestui program-pilot, UE devine un furnizor global de date și o sursă importantă de date privind Observarea Pământului pentru toate aplicațiile din întreaga lume, succesul datorându-se și politicilor sale de acces deschis și gratuit. Această evoluție trebuie înțeleasă, în paralel cu Strategia Globală a Uniunii Europeane, ca o capacitate relevantă de susținere a statutului de clasă mondială de care se bucură Europa în domeniul științei și tehnologiei. În acest sens, programul poate fi considerat, pe deplin, ca o tehnologie care permite sprijinirea și extinderea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE).

Consolidarea capacităților UE în Programul privind Observarea Pământului s-a dezvoltat în paralel cu apariția unei serii de provocări, în special în domeniul securității, deoarece statele membre păstrează un control național asupra acestor activități. Drept urmare, aplicațiile de securitate ale programului sunt adesea gestionate separat, inclusiv în contextul lui Copernicus. Totodată, experții atrag atenția că este nevoie de parcurgerea unor pași suplimentari pentru consolidarea programului Copernicus, care, pe de o parte, să asigure continuitatea și creșterea capacităților spațiale ale UE, iar pe de altă parte, să consolideze  rolul pe care îl are Agenția Spațială Europeană în politicile industriei spațiale europene, deoarece, în acest domeniu, se depășește cu mult clasicul concept de securitate.

Sursă articol: iai.it

Sursă foto: euronews.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *